Uniunea
Scriitorilor din România
 
Scurt
istoric
Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.) este succesoarea Societăţii
Scriitorilor Români (S.S.R.). S.S.R. a fost creată în anul 1909 şi
a funcţionat sub această denumire pînă în martie 1949. Ultimul
preşedinte al S.S.R. a fost Victor Eftimiu. U.S.R. a apărut în 1949
prin fuziunea între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici.
Primele încercări de a crea organizaţii
de scriitori în România datează după unele surse din 1821, 1827,
1831. Începutul propriu-zis se face cu Asociaţia literară Română din 1848 dar
aceasta nu funcţionează.
O Societate Literară Română
a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în
Societatea Academică Română şi ulterior, din 1879, în Academia
Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice,
extinse apoi la domeniile ştiinţei, culturii şi artei.
Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a
ivit ca proiect în 1908 şi a fost pusă în funcţiune de o adunare
generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere
al noii societăţi i-a avut ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu
şi ca vicepreşedinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul preşedinte,
Emil Gârleanu a obţinut recunoaşterea SSR ca "Persoană morală".
A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului
război mondial SSR a funcţionat în refugiu la Iaşi. În perioada
1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu
ales an de an timp de şapte ani consecutiv. A fost în opinia istoricilor
literari cea mai fastă perioadă a SSR. După 1944 s-au exercitat
asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri, epurări etc.
Conferinţa de fuziune între S.S.R. şi societatea Autorilor dramatici
din martie 1949 marchează înfiinţarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R.,
ulterior "din R.S.R.", devenită U.S.R. în 1990.
În perioada 1949-1989, U.S.R. a funcţionat
ca "organizaţie obşetească şi profesională de creaţie"
fiind din punct de vedere legal subordonată statului şi finanţată
de stat. Cu toate acestea, U.S.R. şi-a păstrat o autonomie de organizare
şi de acţiune care a făcut din ea cea mai incomodă organizaţie
recunoscută de statul comunist. În U.S.R., alături de membri care
urmau în scris şi atitudine linia politică oficială, făceau
parte scriitori care şi-au păstrat independenţa de gîndire
şi originalitatea creaţiei. Între cele două grupuri au existat
în această perioadă tensiuni şi chiar conflicte deschise şi,
deşi aveau de partea sa oficialităţile, grupul fidel acestora
nu şi-a impus totdeauna dominaţia. Organele de conducere ale U.S.R.
au fost alese prin vot secret şi şi-au păstrat o anumită
independenţă faţă de partidul unic şi statul comunist.
În cadrul U.S.R. a funcţionat Fondul literar, înfiinţat în iunie
1969, ca organism financiar de gestiune a drepturilor de autor .i de ajutor
financiar pentru scritori.
După 1989, U.S.R. a devenit o asociaţie
de creatori, non-guvernamentală, non-profit şi apolitică, întreţinîndu-se
prin autofinanţare. U.S.R. a cunoscut schimbări succesive ale statutului
în funcţie de modificarea obiectivelor sale şi de evoluţia
societăţii româneşti. Primul statut care stipula independenţa
politică a Uniunii a fost adoptat în aprilie 1990. Au urmat amendări
ale statutului în 1995 şi 1997. Cea mai recentă schimbare de statut
a survenit în martie 2005.
U.S.R. a cuprins întotdeauna un număr
relativ mare de membri, admişi la început cu mare uşurinţă,
apoi tot mai greu pe măsură ce statul totalitar nu mai dorea extinderea
acestei organizaţii care îşi manifesta opoziţia faţă
de politica sa totalitară. În 1956, U.S.R. număra 445 de membri
titulari şi 144 de stagiari, ceea ce permitea organizarea de adunări
generale ale Uniunii. Ulterior s-au organizat conferinţe cu o anumită
normă de reprezentare.
Ultima Conferinţă a U.S.R.
din perioada comunistă a avut loc în 1981. După această dată
nu s-a mai organizat nici una, ceea ce arată clar că în epocă
existau temeri ale puterii legate de o asemenea manifestare.
Între 1982 şi 1989 nu au mai fost
primiţi noi membri. După 1990 a urmat o creştere bruscă
a numărului de scriitori admişi în U.S.R., comisiile de validare
acţionînd cu multă îngăduinţă. După anul 2000,
s-a revenit la o exigenţă firească.
Principalele obiective
În conformitate cu statutul său,
Uniunea Scriitorilor din România este o asociaţie profesională de
creatori, fără scop lucrativ sau patrimonial, de utilitate publică,
avînd ca scop sprijinirea şi apărarea literaturii, a intereselor
profesionale, economice, sociale şi morale ale scriitorilor. Ea înfiinţează
şi susţine edituri şi publicaţii, încurajează traduceri
din şi în limba română, premiază creaţiile literare valoroase,
pregăteşte şi promovează acte normative privind profesiunea
de scriitor.
De asemeni, U.S.R. înfiinţează
şi administrează case de creaţie şi odihnă pentru
scriitori, organizează muzee şi case memoriale, organizează
schimburi culturale cu străinătatea, colocvii naţionale şi
internaţionale.
U.S.R. se preocupă de protecţia
socială a membrilor săi acordîndu-le la nevoie ajutoare băneşti
sau în natură.
Structura Uniunii Scriitorilor din
România
În prezent U.S.R. cuprinde 2400
de membri care activează în cele 12 filiale regionale organizate în România
şi în filiala Chişinău. În cadrul filialei Bucureşti,
cunoscută sub numele de Asociaţia Scriitorilor Bucureşti, înfiinţată
în martie 1972 şi care are 1200 de membri, funcţionează şase
secţii, după genurile literare. Membrii U.S.R. cu domiciliul în
străinătate fac parte din filiala Bucureşti.
În U.S.R. pot fi admişi ca membri
cetăţeni români şi cetăţeni străini care publică
în limba română. Condiţiile de admitere minimale sunt prezentarea
a trei volume publicate care să întrunească exigenţele scrisului
profesionist, a trei recomandări de la membri titulari cu vechime de
peste cinci ani şi a unui dosar relevant cuprinzînd activitatea literară
a solicitantului. Primirea se face de către comisia de validare la propunerea
comitetelor de filială sau secţie şi se confirmă de către
Consiliul U.S.R. Îndeplinirea condiţiilor privind calitatea cărţilor
publicate cade în sarcina comitetului filialei şi apoi a comisiei de
validare care poate decide amînarea primirii pînă la completarea cu volume
de valoare superioară celor prezentate. Se pot asimila numărului
de cărţi necesare validării piese de teatru reprezentate pe
o scenă profesionistă sau lucrări literare pe suport electronic.
O filială a U.S.R. poate fi înfiinţată
dacă are cel puţin 25 de membri. În prezent există filale la
Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Tîrgu-Mureş, Braşov,
Craiova, Constanţa, Bacău, Piteşti, Arad, Sibiu, Chişinău.
U.S.R. susţine apariţia publicaţiilor
literare şi de cultură, unele avînd sprijin financiar din partea
U.S.R., altele doar egida U.S.R. Dintre cele mai relevante pot fi amintire
săptămînalele România literară şi Luceafărul, revistele
lunare Convorbiri literare, Vatra, Tribuna, Apostrof, Euphorion, Ex-Ponto,
Viaţa Românească, Memoria. U.S.R. are de asemeni două edituri
proprii: Cartea Românească şi Ardealul.
Organele de conducere
Organele de conducere ale U.S.R. sunt
Adunarea Generală şi Conferinţa Naţională, care îndeplineşte
toate atribuţiile Adunării Generale. Adunarea Generală şi
Conferinţa Naţională au loc în mod obişnuit o dată
la patru ani. Doar aceste organe de conducere pot modifica statutul şi
alege Preşedintele U.S.R. Între Adunări (Conferinţe), U.S.R.
este condusă de un Consiliu format din reprezentatnţi ai filialelor
aleşi de acestea în adunări proprii, în proporţie de 1 la 40
de memebri. Consiliul se întruneşte în mod obişnuit o dată
la trei luni.
Organul de conducere operativă, cu
atribuţii mai restrînse decît Consiliul este Comitetul Director format
din 11 membri: 10 aleşi din Consiliu prin vot secret şi Preşedintele
U.S.R. Comitetul Director se întruneşte lunar sau mai des, la convocarea
Preşedintelui.
În activitatea curentă, U.S.R. este condusă
de Preşedinte, secondat de Vicepreşedinte (ales de Consiliu la propunerea
Preşedintelui) şi de Secretari ai U.S.R. Preşedintele este
ales pe un mandat de 4 ani, avînd dreptul la cel mult două mandate. Comitetul
director numeşte şi demite angajaţii U.S.R. cu atribuţii
tehnice: director general, director economic etc.
Consiliul alege comisiile de lucru ale U.S.R.
şi anume: Comisia de validare, Comisia de cenzori, Comisia socială
şi Colegiul de onoare.
Filialele şi secţiile sunt conduse
de Comitete de 5-9 membri şi un Preşedinte de filială.
Preşedinţi de la fondare
De la înfiinţarea Societăţii
a Scriitorilor Români, au fost preşedinţi scriitorii Cincinat Pavelescu
(1908-1909), Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Mihail Dragomirescu, G.Diamandy,
Duiliu Zamfirescu, Corneliu Moldoveanu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, N.M.
Condiescu şi N.I. Herescu (1939-1944).
Ultimul preşedinte al S.S.R., predecesoarea
U.S.R., a fost Victor Eftimiu ales în 1944, vicepreşedinte fiind N.D.
Cocea.
U.S.R. a apărut în 1949 prin fuziunea
între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici, preşedinte de onoare
fiind ales Mihail Sadoveanu iar preşedinte activ Zaharia Stancu. În perioada
1949-1989, sub noua denumire de U.S.R., uniunea i-a avut ca preşedinţi,
succesiv, pe Mihail Sadoveanu, Mihai Beniuc, Demostene Botez, Zaharia Stancu,
Virgil Teodorescu, George Macovescu, Dumitru Radu Popescu.
Între 1962 şi 1967. U.S.R. a avut şi
un preşedinte de onoare ales în persoana lui Tudor Arghezi, iar în 1972
pe Victor Eftimiu.
În 1990, după revoluţie, conducerea
U.S.R a demisionat. A fost ales preşedinte Mircea Dinescu, iar ca preşedinte
de onoare ştefan Augustin Doinaş. Între 1996 şi 200,0 U.S.R.
l-a avut ca preşedinte pe Laurenţiu Ulici, iar între 2000 şi
2005 pe Eugen Uricaru. La Conferinţa Naţională din iunie 2005
a fost ales ca preşedinte Nicolae Manolescu pentru un mandat de patru
ani.
Premii acordate
U.S.R. acordă anual premii
membrilor săi şi debutanţilor pentru volume apărute în
anul calendaristic anterior. Filialele U.S.R. acordă de asemeni, în fiecare
an, premii membrilor şi autorilor aflaţi la debut.
Premiile se acordă pe genuri literare
de către un juriu ales dintre membrii U.S.R. Juriul U.S.R. este format
din 11 membri şi este ales prin vot secret de către Consiliu. Hotărîrile
juriului se iau prin vot secret. În afara premiilor acordate de juriu, Comitetul
Director al U.S.R. decernează anual Premiul Naţional de Literatură
şi Premiul "Opera Omnia". Se mai acordă anual premii pentru volume
în limbile minorităţilor naţionale, de către juriul U.S.R.
la propunerea Comisiei Minorităţilor, şi premii pentru traducerea
literaturii române în limbi străine.
Genurile la care se acordă premii şi
numărul acestora este stabilit printr-un regulament aprobat de Consiliul
U.S.R.
Începînd cu anul 2002, U.S.R. a acordat anual
Premiul "Ovidius" şi Premiul Festivalului "Zile şi nopţi de
literatură" unor scriitori de mare prestigiu din străinătate.
Majoritatea scriitorilor de valoare, membri
ai U.S.R. au primit în cariera lor unul sau mai multe premii ale U.S.R.
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA
Sinteză istorică
- 1821. Ia fiinţă, la Braşov, Societatea literară din
iniţiativa unui grup de boieri valhi (Nicolae Văcărescu, Grigore Bălăceanu,
Constantin şi Ion Câmpineanu, Iordache şi Dinicu Golescu), refugiaţi din
cauza răscoalei lui Tudor Vladimirescu.
- 1827. Ion Heliade Rădulescu, Dinicu Golescu şi Stanciu Căpăţânanu refac Societatea
literară de la Braşov. Se elaborează un Statut în 7 puncte privind
dezvoltarea culturală a Munteniei.
- 1831. Ion Câmpineanu, păstrător al documentelor fostei Societăţi literare
de la Braşov, precum şi ale "risipitei Societăţii literare"
din 1827, are iniţiativa înfiinţării Societăţii Filarmonice,
care va funcţiona oficial din 1833. Printre fondatori se află Ion Heliade
Rădulescu, Costache Aristia. Pentru început Societatea Filarmonică funcţionează
în casa lui Ion Câmpineanu.
- În preajma anului 1848 a luat fiinţă Asociaţia Literară a României,
care avea ca program răspândirea cunoştinţelor, înaintarea literaturii
şi încurajarea autorilor şi traducătorilor. În împrejurările zbuciumate
ale revoluţiei de la 1848, Asociaţia Literară a României nu a putut să
desfăşoare o activitate rodnică.
- 1861. Înfiinţarea Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi
cultura poporului român (ASTRA), la Sibiu, condusă în prima perioadă de
Gheorghe Bariţiu.
- 2 septembrie 1864: ministrul instrucţiunilor publice, Nicolae Creţulescu,
solicită Consiliului Superior al Instrucţiunilor Publice un proiect de
regulament pentru o Societate literară. În 1866 se fondează Societatea
Literară Română.
- C.A, Rosetti înaintează Consiliului de Miniştri, la 12 martie 1866, un
amănunţit raport, arătând că Societatea Literară avea drept scop "a da
ţării, într-un timp cât mai apropiat, cele două mari colonade ale templului
său literar: gramatica ţi glosarul limbii". Împreună cu raportul, C.A.Rosetti
a înaintat şi Regulamentul pentru formarea Societăţii Literare
Române, în care ideea de unitate naţională se reflectă în componenţa
acestei Societăţi, propunându-se a fi formată din 3 membri din Moldova,
4 din Muntenia, 3 din Transilvania, 2 din Banat, 2 din Maramureş, 2 din
Bucovina, 3 din Basarabia.
- Locotenenţa domnească emite, la 1 aprilie 1866, decretul de înfiinţare
a Societăţii Literare Române. Printr-un alt decret al
locotenenţei domneşti din 22 aprilie 1866, erau desemnaţi membri de peste
hotarele Principatelor Unite. Din Transilvania, Timotei Cipariu, Gavril
Munteanu şi Gheorghe Bariţiu; din Maramureş, Iosif Hodoş şi Alexandru Roman;
din Banat, Andrei Mocioni şi Vicenţiu Babeş; din Bucovina, Alexandru Hurmuzachi
şi I.G. Sbiera; din Basarabia, Alexandru Hasdeu, Constantin Stamati şiI.
Străiescu; dintre românii sud-dunăreni, I. Caragiani şi D. Cozacovici.
- Societatea oficială de inaugurare a Societăţii Literare Române a
avut loc la 1 august 1867. A luat cuvântul Timotei Cipariu care sublinia
că unitatea spirituală, culturală, întemeiată prin Societatea Literară,
va constitui calea sigură spre unitatea politică a tuturor românilor.
- În primii ani ai existenţei ale, Societatea Literară Română şi-a
schimbat denumirea în Societatea Academică Română. După
cucerirea independenţei naţionale, în 1877, Societatea Academică Română
s-a transformat, în 1879, în Academia Română.
- Abia în 17 aprilie 1904 ia fiinţă o societate a scriitorilor, Societatea
Română de literatură şi artă, fiind recunoscută ca persoană juridică şi
morală. Statutul Societăţii prevedea, printre altele, apărarea proprietăţii
literare şi artistice, ajutorul mutual al membrilor, precum şi crearea
unui fond "din care se vor servi pensiuni membrilor activi, văduvelor şi
copiilor lor". Nu după mult timp, Societatea a eşuat, datorită în primul
rând faptului că avea un caracter eterogen, propunându-şi să reunească
în cadrul ei scriitori, publicişti, compozitori, muzicieni, pictori, arhitecţi,
desenatori, sculptori, gravori, fotografi şi chiar editori.
- Din iniţiativa lui Emil Gârleanu, Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel, scriitorii
tineri din Bucureşti s-au întrunit într-o primă consfătuire de lucru în
ziua de 13 martie 1908, alcătuind o comisie provizorie pentru elaborarea
statutelor preconizatei Societăţi a Scriitorilor Români. Ca model pentru
aceste statute, Cincinat Pavelescu adusese de la Paris "Statuts de la Société
des Gens de Lettres", societate înfiinţată de scriitorii francezi la 28
aprilie (1908) pentru a pune bazele Societăţii Scriitorilor Români.
La adunarea de constituire s-au dezbătut proiectele de statute şi s-a ales
primul comitet de conducere compus din Ioan Adam, Dimitrie Anghel, Ion
Ciorcârlan, Ludovic Dauş, M. Dunăreanu, Emil Gârleanu ş.a. Cincinat Pavelescu
a fost desemnat preşedinte, G. Ranetti şi Dimitrie Anghel - vicepreşedinţi;
Emil Gârleanu şi Ludovic Dauş - secretari. Acestei prime forme de organizare
a Societăţii Scriitorilor Români i s-a reproşat că nu a cooptat marii scriitori
ai vremii ca I.L.Caragiale, Ioan Slavici, George Coşbuc, A. Vlahuţă, A.
Macedonski şi alţii.
- De la 2 septembrie 1909 şi până la 25 noiembrie 1911, când s-au făcut
noi alegeri, Societatea Scriitorilor Români a avut ca preşedinte pe Mihail
Sadoveanu.
- După ce Mihail Sadoveanu şi-a depus mandatul, adunarea generală a Scoietăţii
Scriitorilor Români din 25 noiembrie 1911, l-a ales preşedinte pe Emil
Gârleanu. În comitet au mai fost aleşi Cincinat Pavelescu - vicepreşedinte;
Ion Minulescu şi A.de Herz - secretari; Vasile Pop - casier; Al. Cabazan
şi I Scurtu - cenzori; Natalia Anghel, Dimitrie Anghel, Mihail Sadoveanu,
Dimitrie Nanu şi Corneliu Moldovanu - membri. Emil Gârleanu şi-a sumat
ca preşedinte, rezolvarea unei probleme fundamentale, şi anume recunoaşterea
de către Parlamentul României a Societăţii Scriitorilor Români ca persoană
morală.
- În adunarea generală a Societăţii Scriitorilor Români din 25 noiembrie
1912 a fost ales un nou comitet de conducere, alcătuit din: Mihail Dragomirescu
- preşedinte, I.AL. Brătescu-Voineşti - vicepreşedinte; Caton Theodorian
- secretar; Mihail sadoveanu, Cincinat Pavelescu, Corneliu Moldovanu, Tudor
Arghezi, Emil Gârleanu, Dimitrei Anghel - membri; Petre Locusteanu şi D.
Karnabat - cenzori; N. Davidescu - bibliotecar. Din păcate, disensiunile
dintre unii membri ai Societăţii au avut drept rezultat remanierea comitetului
de conducere, la 15 ianuarie 1913, Ion Gorun fiind ales vicepreşedinte
în locul lui Al.-Brătescu-Voineşti, iar ca membri noi G.Bogdan-Duică, în
locul lui Dimitrie Anghel şi Vasile Pop în locul lui Emil Gârleanu.
- S.S.R. s-a străduit să găsească mijloace pentru a acumula fondurile necesare
ajutorării membrilor Societăţii şi a familiilor lor, mai ales ale celor
aflaţi sub arme, mobilizaţi sau voluntari. În acest sens, G. Diamandy releva:
"Am făcut intevenţia necesară la Palat şi către Administraţia Domeniilor
Coroanei, pentru a se înscrie şi Societatea Scriitorilor Români printre
societăţile persoane morale, prevăzute în testamentul Regelui Carol I,
ca legatare ale defunctului suveran. În urma acestei intervenţii, S.S.R.
a căpătat din legatul regal suma de lei 10.000, în rentă de 4,5% care împreună
cu cealaltă avere bănească, aproape toată prefăcută în scrisori de stat
şi a fost depusă la Banca Naţională".
- În timpul primului război mondial, S.S.R. a fost nevoită să se refugieze
la Iaşi, în toamna anului 1916. Pentru a-şi menţine activitatea, Societatea
a ales ca preşedinte pe Duliu Zamfirescu, la 16 noiembrie 1916, şi pe Petre
Locusteanu ca secretar.
- La adunarea din 21 octombrie 1917, preşedintele Societăţii Scriitorilor
Români a fost ales Mihail Sadoveanu; vicepreşedinte va fi Corneliu Moldovanu,
iar secretar Petre Locusteanu. Acest comitet a funcţionat până la 24 februarie
1918, când, după încheierea armistiţiului, S.S.R. şi-a reluat activitatea
la Bucureşti, ţinând la acea dată o nouă adunare generală, preşedinte devenind
Mihail Dragomirescu.
- O etapă importantă a fost prezenţa lui Liviu Rebreanu la preşedinţia
Societăţii Scriitorilor Români, care avea să să încheie cu contestări vehemente
în Adunarea Generală din 2 februarie 1930. O moţiune perfectată de George
Gregorian cerea înlăturarea lui Liviu Rebreanu de la conducerea S.S.R "pentru
delapidare". Se pare că scandalul a fost declanşat de Nichifor Crainic
care viza funcţia de preşedinte. Adunarea generală l-a confirmat în funcţie
pe Liviu Repreanu. După aplanarea conflictului, Liviu Rebreanu şi-a continuat
activitatea fără represalii împotriva inamicilor.
- Ultima adunare generală a Societăţii Scriitorilor Români are loc în 1
septembrie 1944 şi îl alege preşedinte pe Victor Eftimiu.
- În 25 martie 1949 Societatea Scriitorilor Români fuzionează cu Societatea
Autorilor Dramatic şi cu Uniunea Scriitorilor Maghiari din România. Ia
fiinţă Uniunea Scriitorilor din România. Mihail Sadoveanu este ales preşedinte
de onoare al Uniunii Scriitorilor, iar Zaharia Stancu, preşedinte activ.
Noua instituţie îşi constituie filiale la Cluj, Iaşi, Timişoara, Târgu
Mureş, Braşov.
- La 1 septembrie 1952 este inaugurată la Bucureşti Casa Scriitorilor,
unde va funcţiona şi sediul Uniunii.
- Primul Congres al Uniunii Scriitorilor din Republica Populară Română
(18-23 iunie 1956) îl alege pe Mihail Sadoveanu ca preşedinte
activ şi pe Mihai Beniuc ca prim-secretar.
- Conferinţa USR din 1962 (22-24 ianuarie) alega ca preşedinte activ pe Mihai
Beniuc. Tudor Arghezi va fi preşedinte de onoare
iar Demostene Botez şi V.Em. Galan - vicepreşedinţi.
- A trei Conferinţă pe ţară alegea ca preşedinte de onoare tot pe Tudor
Arghezi. Preşedinte executiv va fi Demostene Botez.
Ion Pas, Pop Simion şi Zaharia Stancu sunt vicepreşedinţi. În 1966, Demostene
Botez demisionează din motive de sănătate. Comitetul de conducere al
USR îl alege ca preşedinte pe Zaharia Stancu iar ca
vicepreşedinte pe Letay Lajos.
- Adunarea Generală a Scriitorilor din 14-16 noiembrie 1968 alege ca preşedinte
pe Zaharia Stancu, cinci vicepreşedinţi (Ştefan Bănulescu,
Laurenţiu Fulga, Meliusz Jozsef, Marin Preda, Virgil Teodorescu) şi doi
secretari (Georgeta Horodincă şi Szasz Janos). Se dezbat principiile unui
nou Statut al USR.
- În şedinţa plenară a Consiliului USR din 3 ianuarie 1969 se adoptă noul
Statut. Conducerea USR este exercitată de Adunare Generală convocată de
Consiliul USR o dată la trei ani. La cererea a două treimi din numărul
membrilor Consiliului pot fi convocate adunări generale extraordinare.
Adunarea generală dezbate probleme ale vieţii literare, alege prin vot
secret Consiliul Uniunii şi Comisia de cenzori, decide modificări în Statut,
face propuneri de acte normative legate de activitatea Uniunii şi a filialelor
sale, alege preşedintele de onoare şi membrii de onoare ai USR. Consiliul
Uniunii, ales pe trei ani, este compus din 91 de membri. Consiliul alege
prin vot secret Biroul USR, compus din 27 de membri. Dintre membrii Biroului,
se alege un preşedinte, vicepreşedinţi şi Comisia de validare formată din
7 membrii. Consiliul administrează publicaţiile subvenţionate, numeşte
redactorii-şefi, face propuneri de înfiinţare a unor întreprinderi economice,
edituri, publicaţii, librării, case de creaţie, acordă pensii, burse, numeşte
juriile pentru acordarea premiilor literare, stabileşte cotele cuvenite
Uniunii din sumele intrate în Fondul Literar, încheie convenţii şi acorduri
profesionale cu străinătate. Litigiile dintre membrii Uniunii sunt aduse
în faţa unui Juriu de Onoare format din 7 membri ai Biroului. Statutul
precizează modul de înfiinţare a asociaţiilor teritoriale în zone unde
există cel puţin 15 scriitori, membri titulari ai USR. Asociaţiile au buget
şi administraţie proprii, finanţate din bugetul anual al USR. Ele sunt
conduse, ca şi USR, de o adunare generală care alege Comitetul asociaţiei
şi Comisia de cenzori, hotărând asupra primirii de noi membri titulari
şi stagiari. Comitetul are 2-11 membri, aleşi prin vot secret, şi este
condus de un secretar.
- În 24 iunie 1969 ia fiinţă Fondul Literar al USR, organul economic al
instituţiei.
- Conferinţa Naţională din 22-24 mai 1972 îl realege ca preşedinte pe Zaharia Stancu.
Vicepreşedinţi vor fi Laurenţiu Fulga, George Macovescu, Marin Preda, Sütö
Andras, Virgil Teodorescu. Va fi ales un secretar general (Constantin Chiriţă)
şi doi secretari (Ion Hobana, Szasz Janos). Preşedinte de onoare este
ales Victor Eftimiu. După dispariţia lui Zaharia Stancu, la 11 aprilie
1975, Consiliul USR alege drept preşedinte pe Virgil Teodorescu.
- În urma modificării Statutului USR, au luat fiinţă asociaţii de scriitori
la Braşov, Constanţa, Craiova, Sibiu.
- În perioada 1974-1978 conducerea USR este asigurată de Virgil Teodorescu
(preşedinte) şi Laurenţiu Fulga (vicepreşedinte).
- Conferinţa Naţională a Uniunii Scriitorilor din RSR îl alege preşedinte
pe George Macovescu pentru următorii patru ani. Laurenţiu Fulga va fi vicepreşedinte.
- Din 1982 până 1990, preşedintele Uniunii Scriitorilor va fi Dumitru Radu
Popescu. Până în 1984, vicepreşedinte va fi Laurenţiu Fulga. Din 1984 până
în 1990, vor fi vicepreşedinţi Alexandru Balaci, George Bălăiţă, Domkos
Geza, Constantin Ţoiu.
- În martie 1990, Conferinţa Naţională a USR îl alege preşedinte pe Mircea
Dinescu. Vicepreşedinţi: Laurenţiu Ulici şi Ştefan Bănulescu. După trei
ani, Mircea Dinescu îşi întrerupe mandatul, rămânând preşedinte interimar
Laurenţiu Ulici. Vicepreşedinţi: Florin Iaru (1995-1996) şi Eugen Uricaru
(1997-2001). După dispariţia lui Laurenţiu Ulici, Eugen Uricaru asigură
preşedinţia interimară.
- Conferinţa Naţională a Scriitorilor alege în 2001, ca preşedinte pe Eugen
Uricaru. Vicepreşedinte, Nicolae Breban.
- Conferinţa Naţională a Scriitorilor alege în 2005, ca preşedinte pe Nicolae
Manolescu. Vicepreşedinte, Varujan Vosganian.
|
