Istoric

 

Uniunea Scriitorilor din România (U.S.R.) este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români (S.S.R.). S.S.R. a fost creată în anul 1909 şi a funcţionat sub această denumire până în martie 1949. Ultimul preşedinte al S.S.R. a fost Victor Eftimiu. U.S.R. a apărut în 1949 prin fuziunea între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici.

Primele încercări de a crea organizaţii de scriitori în România datează după unele surse din 1821, 1827, 1831. Începutul propriu-zis se face cu Asociaţia Literară Română din 1848, dar aceasta nu funcţionează.

Societatea Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în Societatea Academică Română şi, ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile ştiinţei, culturii şi artei.

Totuşi, prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 şi a fost pusă în funcţiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăţi i-a avut ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu şi ca vicepreşedinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul preşedinte, Emil Gârleanu, a obţinut recunoaşterea S.S.R. ca „Persoană morală”. A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului război mondial, S.S.R a funcţionat în refugiu la Iaşi.

În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu, ales an de an timp de şapte ani consecutiv. A fost, în opinia istoricilor literari, cea mai fastă perioadă a S.S.R.

După 1944, s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri. Conferinţa de fuziune între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici din martie 1949 marchează înfiinţarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., ulterior „din R.S.R.”, devenită U.S.R. în 1990.

În perioada 1949-1989, U.S.R. a funcţionat ca „organizaţie obştească şi profesională de creaţie”, fiind din punct de vedere legal subordonată statului şi finanţată de stat. Cu toate acestea, U.S.R. şi-a păstrat o autonomie de organizare şi de acţiune care a făcut din ea cea mai incomodă organizaţie recunoscută de statul comunist.

În U.S.R., alături de membri care urmau în scris şi atitudine linia politică oficială, făceau parte scriitori care şi-au păstrat independenţa de gândire şi originalitatea creaţiei. Între cele două grupuri au existat în această perioadă tensiuni şi chiar conflicte deschise şi, deşi avea de partea sa oficialităţile, grupul fidel acestora nu şi-a impus totdeauna dominaţia. Organele de conducere ale U.S.R. au fost alese prin vot secret şi şi-au păstrat o anumită independenţă faţă de partidul unic şi statul comunist.

În cadrul U.S.R. a funcţionat Fondul Literar, înfiinţat în iunie 1969, ca organism financiar de gestiune a drepturilor de autor şi de ajutor financiar pentru scriitori.

După 1989, U.S.R. a devenit o asociaţie de creatori, non-guvernamentală, non-profit şi apolitică, întreţinându-se prin autofinanţare. U.S.R. a cunoscut schimbări succesive ale statutului în funcţie de modificarea obiectivelor sale şi de evoluţia societăţii româneşti.

Primul statut care stipula independenţa politică a Uniunii a fost adoptat în aprilie 1990. Au urmat amendări ale statutului în 1995 şi 1997. Cea mai recentă schimbare de statut a survenit în martie 2005.

U.S.R. a cuprins întotdeauna un număr relativ mare de membri, admişi la început cu mare uşurinţă, apoi tot mai greu pe măsură ce statul totalitar nu mai dorea extinderea acestei organizaţii care îşi manifesta opoziţia faţă de politica sa totalitară.

În 1956, U.S.R. număra 445 de membri titulari şi 144 de stagiari, ceea ce permitea organizarea de adunări generale ale Uniunii. Ulterior, s-au organizat conferinţe cu o anumită normă de reprezentare.

Ultima Conferinţă a U.S.R. din perioada comunistă a avut loc în 1981. După această dată, nu s-a mai organizat niciuna, ceea ce arată clar că în epocă existau temeri ale puterii legate de o asemenea manifestare.

Între 1982 şi 1989 nu au mai fost primiţi noi membri. După 1990, a urmat o creştere bruscă a numărului de scriitori admişi în U.S.R., comisiile de validare acţionând cu multă îngăduinţă. După anul 2000, s-a revenit la o exigenţă firească.

 

Principalele obiective

În conformitate cu statutul său, Uniunea Scriitorilor din România este o asociaţie profesională de creatori, fără scop lucrativ sau patrimonial, de utilitate publică, având ca scop sprijinirea şi apărarea literaturii, a intereselor profesionale, economice, sociale şi morale ale scriitorilor. Ea înfiinţează şi susţine edituri şi publicaţii, încurajează traduceri din şi în limba română, premiază creaţiile literare valoroase, pregăteşte şi promovează acte normative privind profesiunea de scriitor.

De asemenea, U.S.R. înfiinţează şi administrează case de creaţie şi odihnă pentru scriitori, organizează muzee şi case memoriale, organizează schimburi culturale cu străinătatea, colocvii naţionale şi internaţionale.

U.S.R. se preocupă de protecţia socială a membrilor săi, acordându-le la nevoie ajutoare băneşti sau în natură.

 

Structura Uniunii Scriitorilor din România

În prezent, U.S.R. cuprinde 2400 de membri care activează în cele 12 filiale regionale organizate în România şi în filiala Chişinău.

În cadrul filialei Bucureşti, cunoscută sub numele de Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti, înfiinţată în martie 1972 şi care are 1200 de membri, funcţionează şase secţii, după genurile literare. Membrii U.S.R. cu domiciliul în străinătate fac parte din filiala Bucureşti.

În U.S.R. pot fi admişi ca membri cetăţeni români şi cetăţeni străini care publică în limba română. Condiţiile de admitere minimale sunt prezentarea a trei volume publicate care să întrunească exigenţele scrisului profesionist, a trei recomandări de la membri titulari cu vechime de peste cinci ani şi a unui dosar relevant cuprinzând activitatea literară a solicitantului. Primirea se face de către Comisia de Validare la propunerea comitetelor de filială sau secţie şi se confirmă de către Consiliul U.S.R. Îndeplinirea condiţiilor privind calitatea cărţilor publicate cade în sarcina Comitetului filialei şi apoi a Comisiei de Validare, care poate decide amânarea primirii până la completarea cu volume de valoare superioară celor prezentate. Se pot asimila numărului de cărţi necesare validării piese de teatru reprezentate pe o scenă profesionistă sau lucrări literare pe suport electronic.

O filială a U.S.R. poate fi înfiinţată dacă are cel puţin 25 de membri. În prezent există filiale la Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara, Târgu-Mureş, Braşov, Craiova, Constanţa, Bacău, Piteşti, Arad, Sibiu, Galaţi-Brăila, Chişinău.

U.S.R. susţine apariţia publicaţiilor literare şi de cultură, unele având sprijin financiar din partea U.S.R., altele doar egida U.S.R. Dintre cele mai relevante, pot fi amintite săptămânalele România literară şi Luceafărul, revistele lunare Convorbiri literare, Vatra, Tribuna, Apostrof, Euphorion, Ex-Ponto, Viaţa Românească, Memoria.

U.S.R. are, de asemenea, două edituri proprii: Cartea Românească şi Ardealul.

 

Organele de conducere

Organele de conducere ale U.S.R. sunt Adunarea Generală şi Conferinţa Naţională, care îndeplineşte toate atribuţiile Adunării Generale.

Adunarea Generală şi Conferinţa Naţională au loc în mod obişnuit o dată la patru ani. Doar aceste organe de conducere pot modifica statutul şi alege Preşedintele U.S.R. Între Adunări (Conferinţe), U.S.R. este condusă de un Consiliu format din reprezentanţi ai filialelor, aleşi de acestea în adunări proprii, în proporţie de 1 la 40 de membri. Consiliul se întruneşte în mod obişnuit o dată la trei luni.

Organul de conducere operativă, cu atribuţii mai restrânse decât Consiliul, este Comitetul Director format din 11 membri: 10 aleşi din Consiliu prin vot secret şi Preşedintele U.S.R. Comitetul Director se întruneşte lunar sau mai des, la convocarea Preşedintelui.

În activitatea curentă, U.S.R. este condusă de Preşedinte, secondat de Vicepreşedinte (ales de Consiliu la propunerea Preşedintelui) şi de Secretari ai U.S.R. Preşedintele este ales pe un mandat de 4 ani, având dreptul la cel mult două mandate. Comitetul Director numeşte şi demite angajaţii U.S.R. cu atribuţii tehnice: director general, director economic etc.

Consiliul alege comisiile de lucru ale U.S.R., şi anume: Comisia de Validare, Comisia de Cenzori,Comisia Socială şi Colegiul de Onoare.

Filialele şi secţiile sunt conduse de Comitete formate din 5-9 membri şi un Preşedinte de filială.

 

Preşedinţi de la fondare

De la înfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români, au fost preşedinţi următorii scriitori:

Cincinat Pavelescu (1908-1909), Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Mihail Dragomirescu, G. Diamandy, Duiliu Zamfirescu, Corneliu Moldoveanu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, N.M. Condiescu şi N.I. Herescu (1939-1944).

Ultimul preşedinte al S.S.R., predecesoarea U.S.R., a fost Victor Eftimiu ales în 1944, vicepreşedinte fiind N.D. Cocea.

U.S.R. a apărut în 1949 prin fuziunea între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici, preşedinte de onoare fiind ales Mihail Sadoveanu, iar preşedinte activ Zaharia Stancu.

În perioada 1949-1989, sub noua denumire de U.S.R., Uniunea i-a avut ca preşedinţi, succesiv, pe Mihail Sadoveanu, Mihai Beniuc, Demostene Botez, Zaharia Stancu, Virgil Teodorescu, George Macovescu, Dumitru Radu Popescu.

Între 1962 şi 1967, U.S.R. a avut şi un preşedinte de onoare ales în persoana lui Tudor Arghezi, iar în 1972 pe Victor Eftimiu.

În 1990, după revoluţie, conducerea U.S.R. a demisionat. A fost ales preşedinte Mircea Dinescu, iar ca preşedinte de onoare Ştefan Augustin Doinaş.

Între 1996 şi 2000, U.S.R. l-a avut ca preşedinte pe Laurenţiu Ulici, iar între 2000 şi 2005 pe Eugen Uricaru. La Conferinţa Naţională din iunie 2005 a fost ales ca preşedinte Nicolae Manolescu, mandat reînnoit în noiembrie 2009.

 

Premii acordate

U.S.R. acordă anual premii membrilor săi şi debutanţilor pentru volume apărute în anul calendaristic anterior. Filialele U.S.R. acordă, de asemenea, în fiecare an, premii membrilor şi autorilor aflaţi la debut.

Premiile se acordă pe genuri literare de către un juriu ales dintre membrii U.S.R.

Juriul U.S.R. este format din 11 membri şi este ales prin vot secret de către Consiliu. Hotărârile juriului se iau prin vot secret. În afara premiilor acordate de juriu, Comitetul Director al U.S.R. decernează anual Premiul Naţional de Literatură şi Premiul „Opera Omnia”. Se mai acordă anual premii pentru volume în limbile minorităţilor naţionale de către juriul U.S.R. la propunerea Comisiei Minorităţilor, precum şi premii pentru traducerea literaturii române în limbi străine.

Genurile la care se acordă premii şi numărul acestora este stabilit printr-un regulament aprobat de Consiliul U.S.R.

Începând cu anul 2002, U.S.R. a acordat anual Premiul „Ovidius” şi Premiul Festivalului „Zile şi nopţi de literatură” unor scriitori de mare prestigiu din străinătate.

Majoritatea scriitorilor de valoare, membri ai U.S.R., au primit în cariera lor unul sau mai multe premii ale U.S.R.