In memoriam Ștefan Oprea
Scriitorul și criticul de teatru și film Ștefan Oprea s-a stins din viață joi, 9 august 2018. Născut la 26 septembrie 1932, în Coarnele Caprei, județul Iași, Ștefan Oprea, doctor în științe umaniste, a debutat cu versuri la „Flacăra Iașului” în 1957.
Între 1966 și 1996, Ștefan Oprea a fost redactor, secretar general de redacție, redactor șef-adjunct, publicist comentator la revista „Cronica”, Iași. Între 1996–2005 a fost redactor-șef la revista „Dacia literară”, Iași. A publicat un număr mare de cronici de teatru și film în revistele: „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Tribuna”, „România literară”, „Teatrul”, „Cinema”, „Ateneu”, „Literatura și arta”. A mai semnat cu pseudonimul Șt. O. Mugur.
A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași, membru al Uniunii Teatrale din România, membru al Uniunii Cineaștilor din România, membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru.
Dintre cărțile publicate amintim: Balansoar pentru maimuțe (teatru) – Ed. Cartea Românească, 1972; Statui de celuloid (critică cinematografică) – Ed. Junimea, 1972; Filmul – vocație și rutină (critică cinematografică) – Ed. Junimea, 1974; Procesul manechinelor (proză) – Ed. Junimea, 1975; Plus sau minus infinitul (proză) – Ed. Junimea, 1977; Martor al Thaliei (critică teatrală) – Ed. Junimea, 1979; Căderea păsării de seară (teatru) – Ed. Junimea, 1982; Din fotoliul 13 (critică teatrală) – Ed. Junimea, 1983; Diorame cinematografice (critică cinematografică) – Ed. Junimea, 1986; Stelele Oscarului (critică și istorie cinematografică) vol. I, II – Ed. Junimea, 1996, 2002, vol. III, Ed. Opera Magna, 2004 (coautor); Chipuri și măști (critică teatrală) – Ed. Cronica, 1996; Eminescu, omul de teatru (istorie teatrală) – Ed. Timpul, 2000; Scoala ieșeană de teatru (istorie teatrală) – Ed. Universității de Arte, 2000 (coautor); Viața și dragostea într-o vilă stil (teatru) – Ed. Axa, 2001; Harap Alb și alții (teatru) – Ed. Timpul, 2002; Scriitorii și filmul (critică și istorie cinematografică) – Ed. Timpul, 2004; Școala ieseană de teatru (prezentare monografică) – Ed. Artes, 2005 (coautor); Căruța lui Thespis (critică și istorie teatrală) – Ed. Opera Magna, 2006; Măria Sa Teofil Vâlcu – Ed. Timpul, 2007; Viața și dragostea într-o vilă stil – Axa/Junimea, 2011; Ion Creangă în luminile rampei (coautor) – Ed. Timpul, 2015.
În anul 2017, Ștefan Oprea a publicat cărțile: Teatru, Ed. Artes; Clipa și durata, Ed. Vasiliana 98; Dramaturgi francezi pe scenele românești în secolele XIX și XX – dicționar, Ed. Junimea (în colaborare cu Anca Maria Rusu).
Activitatea de critic de teatru și film a profesorului Ștefan Oprea a fost recunoscută prin decernarea mai multor premii: Premiul de Critică al A.T.M. (1982); Premiul revistei „Tomis” (1987); Premiul Salonului de Carte, Iași-Chișinău (1996); Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (1997; 2001, secția română) și Premiul pentru întreaga activitate al Uniunii Teatrale din România (2012).
În anul 2002 a fost decorat cu Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”.
În anul 2002, revista „Convorbiri Literare” i-a acordat Premiul pentru Dramaturgie. În anul 2007, i-a fost acordat Premiul de Excelență de către Filiala Iași a USR. La vârsta de 80 de ani, Ștefan Oprea a fost premiat de Uniunea Scriitorilor din România pentru întreaga operă literară.
Prin plecarea lui Ștefan Oprea la cele veșnice, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iași a pierdut un scriitor de mare valoare.