Filiala București – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România a suferit o grea pierdere. S-a stins acum câteva zile profesoara și traducătoarea literară Janina Ianoși, la numai șase luni după ce l-am pierdut dintre noi pe soțul ei, Ion Ianoși.
S-a născut la 12 iulie 1930, fiică a medicului internist Leon Calfe și a Aureliei (născută Teodorescu), licențiată în litere și filosofie. A absolvit liceul la Școala de Fete din București. Studii de filosofie la București (1949-1950) și Leningrad (absolventă a Universității din Leningrad, 1955). Și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din București în filosofie cu titlul Optimism și pesimism istoric (1972). Bună cunoscătoare a limbilor franceză, germană și rusă, traduce din aceasta din urmă lucrări de estetică semnate de Herzen, Bielinski, Cernișevski, Dobroliubov, Pisarev, G.V. Plehanov, Davidov, dar și literatură: amplul Jurnal al lui Lev Tolstoi, proză de K. Paustoveski, Marina Tvetaieva, A. Adamolvici, Daniil Granin.
A desfășurat zeci de ani o întinsă activitatea pedagogică la Universitatea din București.
Timp de mai multe decenii (mai cu seamă în perioada de existență a faimoasei edituri ”Cartea rusă”) se obișnuise, din lipsa de traducători specializați, asocierea unui tălmăcitor funcțional al originalului, de obicei de origine basarabeană, cu un scriitor (de la Mihail Sadoveanu și Cezar Petrescu, la Ștefan Augustin Doinaș etc.), îndeobște necunoscător al limbii. Drept urmare, Janina Ianoși are curajul să abordeze ea însăși o scriere majoră, precum masivul Jurnal al lui Tolstoi (1975, 1976), devenind una dintre traducătoarele de literatură independente din literatură rusă, înzestrată cu un stil aparte.